Leonardo, 9 ani

Provine dintr-o familie cu 3 frați la părinți: două surori (mai mici) și un alt frate (mai mare). 

În dormitorul în care stăteau cu toții, o sabie mare era țintită deasupra patului, aceasta fiind arma cu care erau amenințați.

Când tatăl devenea foarte agresiv și situația devenea prea periculoasă pentru a rămâne acasă, se adăposteau noaptea în cimitirul din apropierea locuinței.

Leonardo, traumatizat de atmosfera din familie, ne-a declarat la venirea în adăpost: ”Vreau să-l văd pe tata mort!”

După mai bine de 13 ani de la găzduirea la Casa ADRA, aflăm despre Leonardo că lucrează și își ajută mame și frații. O bucurie pentru noi să știm că acest cuib al siguranței, Casa ADRA, a însemnat un nou început pentru el.

Mihaela, 15 ani

Mihaela mai are 1 soră și 1 frate. Deși este imobilizată într-un scaun cu rotile, optimismul ei nu are margini. Nu a făcut recuperare medicală până la venirea în centru, nefiindu-i permis mamei să o ducă. Hotărârea de a pleca de acasă a fost luată după ani de chin, când Mihaela i-a împărtășit mamei spaima ei cea mai mare: ”Dacă se va întâmpla ceva cu tine în timpul unei bătăi, cine va mai avea grijă de mine? Voi rămâne singură pe lume.

La Casa ADRA,  a început recuperarea medicală (dacă la început nu putea sta nici măcar un minut pe bandă, în prezent poate sta peste 30 minute. Marele ei vis este sa devină instructor de călărie, iubind foart mult caii.

A câștigat Premiul I la edițiile anterioare ale Festivalului ”Zbor de copil”, la Secțiunea ”Handmade”, la fel și frații ei, fără ca jurații să le cunoască povestea. 

RADU, 7 ani

Radu s-a născut cu mai puțin de 1 kg (mai puțin decât 1 bidon de lapte, vă vine să credeți?), având scorul Apgar 1 – șanse aproape nule la viață.

Mai are 1 soră, mai mică.

La venirea în centru, a șocat personalul de specialitate prin greutatea anormal de mică și gradul de subnutriție în care se afla. Cu multiple diagnostice, nu-i lipseau nici tulburările de somn (având coșmaruri determinate de starea de pericol permanent de acasă, limbajul era rudimentar, iar cuvintele erau rostite neclar.

La început, se ascundea sub masă când cineva străin venea la el, iar alimentația era compusă doar din paste fierte cu sare. Un copil flămând într-o lumea a groazei. 

La Casa ADRA, cu multă răbdare și dragoste, personalul de specialitate a ajutat-o pe mămică să înceapă diversificarea (i-au introdus pe rând legume, fructe, mâncare gătită).

Progresele lui au fost bucuria celor din jur: a început să interacționeze cu cei din centru, a mers la grădiniță, la program scurt, a început programul de logopedie astfel încât să fie ajutat în a comunica mai bine, pe lângă ședințele de psihoterapie individuală. 

Interacțiunea cu ceilalți copii, creșterea numărului de cuvinte pe care le putea pronunța, diminuarea problemelor de somn sau instalarea controlului sfincterian sunt doar câteva din rezultatele extraordinare care ne-au dat o motivație în plus la dispoziția celor aflați la grea încercare: mamele și copiii, victime ale violenței în familie ce au nevoie de un loc de scăpare și de ajutor pentru a-și croi loc într-o lume ce pare prea tulbure.